|
|
ANI DE CARESTEIJA
Al
nervuz
me insarava al fiā
co dovivi ingroumā
i granai de furmenton
sparneisadi ne la pulvaro
de la curto,
dreijo caza.
Anca se inorbai da'l sul
begnava cuntrolā par ben
e sercā de vardā
dui, tri volte
par no lasā
qualco par tira.
Gnanca l'oro no valiva tanto.
Qui jera
i ani de la nustra caresteija,
jera i ani
de la nustra zoventou,
ma jera anca i ani
ca ricordein anca ancui
co'l stiso gropo in gola,
anca se la caresteija
la ven squazi dizmentigada
|